-a adus o contribuţie de seamă la promovarea spiritului naţional şi la răspândirea
-iniţiativele luate în privinţa dezvoltării teatrului le-au avut I.H. Rădulescu (Ţara Românească ) şi Gheroghe Asachi (Moldova) - la început prin traduceri iar apoi prin texte originale.
Până în această perioadă existau numeroase trupe de actori care dădeau reprezentaţii în limba franceză. Concurenţa teatrului românesc din perioada paşoptistă a ieşit învingătoare după cum afirmă şi Rădulescu: „Însoţit cu învăţătura publică, teatrul este cel mai de-a dreptul şi singur mijloc de a dărăpăna obiceiurile cele urâte şi a forma gustul unei naţii.”
În 1840, conducerea Teatrului Naţional de la Iaşi este preluată de Mihail Kolgălniceanu, Vasile Alecsandri şi Costache Negruzzi văzând în această instituţie o ”şcoală de moral”. Încep să se reprezinte piese originale prin care se făcea educaţie cetăţenească şi se stimula spiritul satiric.
Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor feudale au fost o caracteristică a literaturii paşoptiste pe care o găsim şi în teatrul acelor vremuri.
- Judecarea cu severitate a moravurilor clasei sociale exploatatoare
- Condamnarea abuzurilor şi nedreptăţilor
- Participarea la evenimentele politice ale vremii şi la viaţa socială.
- Apariţia unor noi modalităţi de reflectare a realităţii.
Elementele romantice se împletesc cu puternicile elemente clasice, în spiritul marilor moralişti ai literaturii universale.
-iniţiativele luate în privinţa dezvoltării teatrului le-au avut I.H. Rădulescu (Ţara Românească ) şi Gheroghe Asachi (Moldova) - la început prin traduceri iar apoi prin texte originale.
Până în această perioadă existau numeroase trupe de actori care dădeau reprezentaţii în limba franceză. Concurenţa teatrului românesc din perioada paşoptistă a ieşit învingătoare după cum afirmă şi Rădulescu: „Însoţit cu învăţătura publică, teatrul este cel mai de-a dreptul şi singur mijloc de a dărăpăna obiceiurile cele urâte şi a forma gustul unei naţii.”
În 1840, conducerea Teatrului Naţional de la Iaşi este preluată de Mihail Kolgălniceanu, Vasile Alecsandri şi Costache Negruzzi văzând în această instituţie o ”şcoală de moral”. Încep să se reprezinte piese originale prin care se făcea educaţie cetăţenească şi se stimula spiritul satiric.
Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor feudale au fost o caracteristică a literaturii paşoptiste pe care o găsim şi în teatrul acelor vremuri.
- Judecarea cu severitate a moravurilor clasei sociale exploatatoare
- Condamnarea abuzurilor şi nedreptăţilor
- Participarea la evenimentele politice ale vremii şi la viaţa socială.
- Apariţia unor noi modalităţi de reflectare a realităţii.
Elementele romantice se împletesc cu puternicile elemente clasice, în spiritul marilor moralişti ai literaturii universale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu